Marcul Boilor, prăznuit în Calendarul popular în ziua de 25 aprilie, este patron al vitelor mari, în special al boilor. În această zi, principalele animale de muncă din satul vechi românesc, boii, erau lăsaţi să pască pe unde şi cât doreau, nu erau legaţi şi, mai ales, nu se înjugau la căruţă sau la plug.

În spiritualitatea românească boul este un animal funest care îşi anunţă stăpânul, prin refuzul de a trage la jug, că îi va veni Moartea. Acelaşi mesaj îl au şi visele în care apar vite, în special boi sau vaci negre legate cu funia sau lăsate libere prin cireadă.

Boii erau înjugaţi la carul mortuar. Adesea, boii sunt invocaţi în cântecele şi bocetele funerare: „Ai, boiţi, boiţi,/ Pe cine căraţi/ Pe cine plimbaţi,/ Pe cine duceţi?” (Isverna, jud. Mehedinţi).

Un motiv pentru care Zorile, zeiţe ale destinului celui mort, sunt rugate să mai întârzie este pregătirea carului mortuar şi a boilor trăgători: „Zorilor, Zorilor,/ Voi să nu grăbiţi/ Să ne năvăliţi,/ Până şi-o găti/ Dalbul de pribeag/ Un car cărător,/ Doi boi trăgători,/ Că e călător/ Dintr-o lume-ntr-alta,/ Dintr-o ţară-ntr-alta,/ Din ţara cu dor/ în cea fără dor;/ Din ţara cu milă/ în cea fără milă.” (Runcu, jud. Gorj)