„Dan Iacob scrie clar, senin, cu o tentă reculeasă, într-o sintaxă de tăietură eseistică, fără dantelării simandicoase. Comentariile sale, de un calm halkionic, servesc ca act de mijlocire culturală, fără a avea pretenţia nuanţelor originare. Dan Iacob nu e original sub unghiul gîndurilor, ci autentic sub unghiul gradului de regăsire: e valoros acel scriitor în ale cărui gînduri se află pe sine.Cum obsesia originalităţii merge mînă în mînă cu orgoliul recunoaşterii, autorul nu aşteaptă ecouri publice, şi e mefient că va primi vreodată recunoaşterea. De aceea actul scrisului e ordaliţiu săvîrşit ca scop în sine, din nevoia de a-şi scoate din latenţă predispoziţiile pe care şi le bănuieşte. Dar peste tot, motivaţia adîncă e nevoia de exerciţiu spiritual, exerciţiu pe care orice om cu deficit de orizont îl face de-a lungul vieţii.” (Sorin Lavric)
***
Dan Iacob s-a născut în ziua de 14 februarie 1960, la Piatra-Neamţ. Poet şi eseist, a absolvit Liceul „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ (1979), apoi, Facultatea de Transporturi a Institutului Politehnic Bucureşti (1985). În prezent, lucrează la Biblioteca Judeţeană „G. T. Kirileanu” Neamţ, unde a realizat, printer altele, un proiect de teatru-lectură.
În 1984, la o sesiunea de comunicări, prezintă lucrarea „Strategia gândului filosofic la Baruch Spinoza”. În 1999, după redactări succesive ale eseului „Neodihnirea de fiinţă”, obţine premiul special pentru eseu şi pentru nuvelă la Concursul de Creaţie Creştină „Daniel Turcea”. Eseul apare în volum (2001).
Alte cărţi „Lasă-te locuit”, „Pecetea”, „Uită-te o clipă,răsare soarele”, „Drumuri prin memorie. Semicentenarul – un mod de a fi”, „Iisus Hristos. Creştinismul. Biserica: o antologie de autori, texte şi teme din mileniul al II-lea”.
***
CARTEA ZILEI – „NEODIHNIREA DE FIINŢĂ”, DAN IACOB
Carte scrisă cu sufletul unui om care şi-a petrecut o parte din viaţa sa sub oblăduirea lui Constantin Noica. Filosoful din Dan Iacob nu are odihnă, mintea sa fiind într-o căutare permanentă. El se dezvăluie cititorului publicând pagini din jurnalul personal, precum şi prin aşternerea pe hârtie a frământărilor interioare ulterioare perioadei Păltiniş.
