De-a lungul timpului mulți au fost aceia care, prin munca lor, au dus renumele ținutului natal, Neamț, dincolo de granițele județului și ale țării. Mulți dintre ei au fost dați uitării. Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț a încercat să-i readucă în memoria colectivă, chiar dacă unii nu mai sunt în viață – Leon Scully, Gheorghe Teodorescu Kirileanu, Dimitrie Cugler, Gheorghe Apostu, Geo Barton, Corneliu-Dan Borcia, Iulia Hălăucescu Gheorghe Diaconu-Pif, Gheorghe Iacomi, Dumitru Bostan, Gheorghe Amaicei, Gheorghe Dumitroaia, Paul Vasiliu, Constantin Borș, Vladimir Lașcu –, dar și pe alții, care trăiesc și activează în străinătate – Utta Siegrid Konig, Daniel Tătaru.
Astăzi ne vom reaminti împreună de biochimistul Eugenia Soru și învățătorul Constantin Romanescu, cel remarcat de însuși Sadoveanu.
EUGENIA SORU
S-a născut la 17 mai 1901, la Piatra-Neamţ. A fost biochimist, membru corespondent al Academiei Române (1955) şi a mai multor societăţi ştiinţifice din ţară şi străinătate.
Cursuri primare în oraşul natal, liceale şi Facultatea de Chimie (1922) la Iaşi, doctor în chimie (1924).
Și-a desăvârşit pregătirea ştiinţifică în străinătate: la Strasbourg (1925), Frankfurt pe Main şi Londra (1934). A parcurs diferite trepte, de la preparator, şef de laborator (1944- 1955), şef de departament, şef de laborator de enzimologie, la Institutul „Cantacuzino” şi conferenţiar la Facultatea de Medicină din Bucureşti. (1969).
Membră a Academiei de Ştiinţe Medicale (1969) şi a Societăţii de Chimie Biologică din Paris. Distinsă cu Premiul de Stat (1954).
Zeci de studii în nume propriu şi în colaborare.
A trecut la cele veșnice în ziua de 26 noiembrie 1988, la Iași.
CONSTANTIN ROMANESCU
S-a născut la 17 mai 1906, la Grinţieş, Neamţ. A fost publicist şi învăţător de excepţie, apreciat de Mihail Sadoveanu („Patriotism. Opera unui modest învăţător”, în „Dimineaţa” din 2 ianuarie 1937).
A absolvit Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi (1924) şi a funcţionat la școli din judeţele Târnava Mică, Ciuc, apoi în Neamţ (Grinţieşul Mare, 1928-1931 și satul Dreptu).
A construit local de şcoală, a amenajat un muzeu de ştiinţe naturale, un atelier, un laborator de fizică la Şcoala din Dreptu, comuna Poiana Teiului.
A fost colaborator la „Revista de pedagogie”.
A decedat în anul 1990, în satul Dreptu, comuna Poiana Teiului (Neamț).
Sursa documentării: Constantin Tomșa, „Personalități ale culturii din județul Neamț”, Editurile “Crigarux” și “Cetatea Doamnei”, Piatra-Neamț, 2014.
