PREZENTAREA FORMAȚIILOR PARTICIPANTE LA FESTIVALUL „STEAUA SUS RĂSARE”, EDIȚIA A 53-A
Miercuri, 27 decembrie 2023, în organizarea Centrului pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ, va avea loc a 53-a ediţie a tradiţionalului Festival de datini şi obiceiuri de iarnă „Steaua sus răsare. Începând cu ora 16:00, pe traseul Teatrul Tineretului –Hotel „Ceahlău” – Muzeul de Istorie – Casa de Cultură –Teatrul Tineretului, va avea loc parada formaţiilor participante, urmată de spectacolul acestora (ora 17:00) pe scena amplasată în Piața Ștefan cel Mare.
Programul artistic al ediției curente a Festivalului de datini și obiceiuri de iarnă „Steaua sus răsare” va culmina cu spectacolul extraordinar „POVESTE DE IARNĂ. „Lupii lui Calancea”, însoțiți de „Urșii” din Asău, vor încălzi sufletul românilor într-un concert de neuitat care va aduce în inima tuturor mai multă căldură, mai multă bunătate și multitudinea de amintiri a datinilor neamului nostru. Acest eveniment excepțional este programat a începe la ora 19:00.
Scurt istoric al Festivalului
În decembrie 1969 debuta la Piatra-Neamţ o manifestare care ani de-a rândul, în perioada de dinainte de 1989, a fost cunoscută sub titulatura de Alaiul de datini şi obiceiuri. Ulterior, evenimentul, devenit unul foarte aşteptat de mii de nemţeni, avea să-şi schimbe denumirea. Astfel că din 2009 manifestarea este cunoscută ca Festivalul de datini şi obiceiuri de iarnă „Steaua sus răsare”,denumire inspirată de sărbătoarea principală a perioadei cuprinsă între sfântul Nicolae (6 decembrie) şi Sfântul Ion (7 ianuarie) – Naşterea Mântuitorului.
Este singura activitate artistică judeţeană de anvergură care pe parcursul a cinci decenii s-a desfăşurat an de an, neîntrerupt. Aşa se face că tradiţionala întâlnire a alaiurilor de datini şi obiceiuri de iarnă a atins ediţia jubiliară, a cincizecea, în anul 2018.
Pe parcursul celor peste cinci decenii, fondul manifestării a rămas mereu acelaşi, la Piatra-Neamţ, în fiecare lună decembrie se întâlnesc grupuri din judeţ, dinţară şi, în ultimii ani, şi din zonele din afară ţării locuite de români (Republica Moldova şi Ucraina), care participă la o paradă a datinilor şi obiceiurilor româneşti din timpul sărbătorilor de iarnă.
Pietrenii au avut ocazia să urmărească cele mai spectaculoase formaţii de datini şi obiceiuri. Cetele de colindători, urători şi mascaţi şi-au întâmpinat mereu publicul cu frumuseţea colindelor, a pluguşorului şi a sorcovei, dar şi cu jocul arhaic al caprei, ursului şi cerbului, în acest ceremonial simbolic al vieţii şi al morţii, în care masca trece graniţele şi reuneşte lumea de aici cu cea de dincolo, iar timpul moare doar pentru a putea renaşte.
BANDUL „LUPII LUI CALANCEA”
Este creația producătorului, compozitorului și chitaristului basarabean Alex Calancea.
După absolvirea Conservatorului din Chișinău, Alex Calancea face primele turnee, în calitate de basist, prin Europa, Asia, cu un proiect de jazz fusion. Continuă, apoi, cu un proiect pop-rock, având colaborări importante cu producători prestigioși din Los Angeles, printre care Jack Jaseph Puig.
Întors din S.U.A. în Republica Moldova, își creează propriul band care-i va purta numele și va deveni un proiect de referință a muzicii de calitate de peste Prut. Muzica sa este un tribut adus marilor artiști, prin concertele „Amintire de iubire”, „Alex Calancea și prietenii”. Este producător al filmului documentar „Bucurie de Noroc la Orizont de Plai”.
După această etapă, Alex Calancea se inspiră din folclorul autentic din Republica Moldova, urmând colaborări numeroase de succes cu Orchestra „Lăutarii” condusă de Nicolae Botgros, Orchestra Fraților Advahov, precum și cu orchestre simfonice din România.
Primul album de creație proprie îl realizează în anul 2016, axat pe instrumentul său (chitară bas), album denumit „Basul Capricios”, inspirat din locurile în care a copilărit, melodiile fiind cu influențe funk, folk, clasic și jazz.
În paralel, Alex Calncea creează proiectul pop-rock „RUPT”, muzicianul devenind și producătorul mai multor artiști basarabeni.
La sfârșitul anului 2017 se naște cel mai recent proiect al său, „Alex Calancea și Lupii”, proiect ce aduce în prim-plan motivele, baladele și poveștile haiduciei, aduse pe ritmuri contemporane, fuzionate cu folclor.
URŞII DE LA ASĂU, JUD. BACĂU
Originea jocului ursului la Asău se pierde mult în timp. În anii ‘60, Gavrilă Nicodim organizator cunoscut al cetei de urşi, a adus pentru întâia dată bătaia cu două ciocănele la o tobă mai mare, obicei copiat de la nişte prieteni din Dărmăneşti. Bătaia ritmică, specifică Asăului, este creaţia lui, rămânând unică şi reprezentativă. Gavrilă Nicodim a strâns pentru prima dată mai multe piei de urs – opt – şi a avut ideea jocului ursului pe par, joc moştenit şi azi de asăuani, devenit specific comunei. În prezent, fiul acestuia, Daniel Nicodim, încearcă să ducă mai departe tradiţia moştenită de la tatăl său, ajungând să strângă un număr impresionant de oameni – 60. Ceata urşilor de la Asău participă acum la fiecare festival important de datini şi obiceiuri româneşti.
ALAIUL DE DATINI
ȘI OBICEIURI DIN COMUNA CEPLENIȚA (IAȘI)
Formaţia are o istorie foarte bogată, primele manifestări având loc în perioada interbelică.
Mai aproape de zilele noastre, grupul condus Dumitru Laiu, primarul comunei Cepleniţa, a participat la mai multe festivaluri naţionale, fiind foarte apreciat pe oriunde a evoluat.
Printre locurile pe care „Cerbul” le-a colindat amintim: Muzeul Satului din Bucureşti (2005), Sighetu Maraiaţiei (2007, 2018, 2021, 2022), Vatra Dornei (2010).
A colindat. de asemenea. întreaga Moldovă - Iaşi, Botoşani, Piatra-Neamţ.
Cerbul de la
Cepleniţa”
Repertoriul trupei ieşene cuprinde colinde şi jocul „Cerbului”, care este specific zonei din care grupul provine. Dansul este unul arhaic, simbolizând viaţa, moartea şi veselia momentului reînvierii atunci când păşim în noul an.În fiecare an, între formaţiile care evoluează în perioada sărbătorilor de iarnă în comuna Cepleniţa, satul Buhalniţa, judeţul Iaşi, se remarcă ceata „Cerbului”.
Ea este formată din masca
centrală, un număr variabil de „Ursari Boieri” şi „Ursari Urâţi”. Primii nu au
mască, pe cap poartă căciuli de miel împodobite cu oglinzi şi mărgele, cu o
creasă cu canafi de lână şi pene de păun. Au flanele albe de lână, împletite
manual şi veste negre decorate cu oglinzi, mărgele şi bârneţe, iar la
pantalonii negri, din stofă groasă, au vipuşcă roşie. La picioare poartă opinci
cu nojiţe din piele sau împletite din lână neagră care cuprinde obiele cusute
cu motive decorative.
Masca Cerbului are între coarne o
bogată coroană din flori artificiale, oglinzi şi mărgele iar pe margine o ramă
rotundă din verdeaţă naturală brad, vâsc sau tuia, corpul este din blană de
iepure.
Ursarii Urâţi poartă măşti
hidoase, din blană sau din păr de cal. hainele sunt ponosite cu petice dc cârpă
sau blană.
Formaţia muzicală este compusă
din suflători - trompetă, clarinet şi tobă mare, tobă mică şi taler.
Ceata intră în curtea omului şi-i
cere învoirea de a evolua. Dacă gazda e de acord, jocul începe în sunetul
muzicii pe ritmul căreia se rotesc Ursarii Boieri în jurul Cerbului cu
strigături. Cerbul cade leşinat şi este reanimat de unul sau mai mulţi ursari
cu un descântec hazliu.
Se mai execută un joc vesel de
bucurie că a înviat cerbul şi spectacolul se termină cu darul şi plata oferite
de gazdă
Jocul
urşilor este un obicei care se practică în ajunul Anului Nou, îndeosebi în Moldova.
Constă în interpretarea unui ritual de către o ceată de urători. Ceata
urătorilor care merg cu ursul este alcătuită din urători deghizaţi în urs,
ursari, fluierari. toboşari; fiecare dintre ei interpretând un anume rol.
Uneori, în ceată, pot ti acompaniaţi de irozi sau mascaţi.
În tradiţia veche a multor
popoare, ursul era un animal sacru şi era venerat. Măştile simbolizau
întoarcerea celor morţi la mai multe popoare, iar la geto-daci, animalul era
văzut ca unul cu puteri magice, tămăduitoare.
Jocul Ursului este printre cele
mai spectaculoase jocuri cu măşti. Este întâlnit mai ales în satele bucovinene,
practicat mai mult în zonele de deal decât la câmpie.
în Jocul Ursului, în afară de cel
costumat în acest animal, un rol important îl arc cel care conduce ceata.
Ursarii sunt cei care conduc urşii printr-un lanţ legat de capătul ciomegelor
ce se prinde apoi de capul ursului. Toboşarii dau ritmul cu tobele, iar urşii
fac tumbe, se iau la trântă sau chiar mimează că atacă spectatorii.
Cetele de ursi pot fi
independente dar, de regula, ele alcătuiesc un nucleu ceremonial in cadrul
grupurilor complexe de mascaţi. Ceata urşilor este condusa de un căpitan fiind
compusa din: ursi, ursari, irozi, mascaţi si toboşari. Ursii sunt jucaţi de
persoane îmbrăcate in blana de urs împodobita cu ținte, curele si canafi mari
roşii.
Ursarii sunt cei care conduc
ursii printr-un lanţ legat de căpătui ciomegelor ce se prinde apoi de capul
ursului. Toboşarii dau ritmul jocului prin tobele prinse de trunchi pe care le
bat cu doua bete de lemn. După executarea numerelor din timpul dansului, ursii
se mişcă independent, simulând viața lor libera in mijlocul naturii, se iau la
trântă, fac tumbe, simulează chiar atacul asupra persoanelor din asistenta.
Masca este condusă de un „ursar”,
însoţită de muzicanţi şi urmată, adesea, de un întreg alai de personaje
(printre care se poate afla un copil în rolul puiului de urs).
Aţâţat de ursar („Joacă bine, măi
Martine/Că-ţi dau pâine cu măsline”), în răpăitul tobelor sau pe melodia
fluierului, ţinându-şi echilibrul cu ajutorul unui ciomag, masca mormăie şi
imită paşii legănaţi şi sacadaţi ai ursului, izbind puternic pământul cu
tălpile.
Jocul trebuie să fi avut, la
origine, rolul de a purifica şi fertiliza solul în noul an. Reprezentaţia,
foarte asemănătoare cu cea pe care o dau ursarii ţigani cu un animal domesticit
în orice moment al anului, se încheie cu obişnuitele urări adresate asistenţei.
ALAIUL PLUGUȘORULUI „SUMANARII”
DIN TRIFEŞTI, JUDEŢUL NEAMŢ
Formaţia “Sumanarii” din Trifeşti s-a înfiinţat în 1971, atunci când,
descoperind frumuseţea sumanelor ţinute în lăzile de zestre ale bătrânilor
satului, învăţătorul Dumitru Stoean a avut iniţiativa organizării unei formaţii
care să reprezinte comuna Trifeşti la una dintre primele ediţii, cea din 1972,
ale Festivalului de Datini şi Obiceiuri de la Piatra-Neamţ. Autenticitatea şi frumuseţea costumelor din Trifeşti i-au
impresionat pe cei de la Televiziunea Română, acolo unde „Sumanarii” au fost
invitaţi în 1973. Au urmat participări la festivaluri de la Iaşi, Constanţa,
Sf. Gheorghe, Alba Iulia, spectacole la „Muzeul Ţăranului” din Bucureşti sau în
Republica Moldova. Grupul este format din douăzeci de urători de vârste care se
întind pe parcursul a trei generaţii. Aceştia poartă sumane care au peste o
sută de ani vechime, confecţionate de meşterul Habagiu, cel care, din păcate,
n-a lăsat nimănui moştenire secretul meşteşugului său, ceea ce face cu atât mai
preţioasă costumaţia urătorilor. Sumanele sunt ţesute din lână bătută şi sunt
cusute manual cu şnur tot din lână. Din recuzita grupului nu lipsesc dobele,
buhaiul, harapnicele, zurgălăii, cârâitoarea, fluierul, şi cornul de vânătoare.
„BANDA LUI JIANU” (SAT MIRON COSTIN, COMUNA TIFEŞTI, NEAMŢ)
Apropierea sărbătorilor de iarnă găsește în fierbere totală suflarea
satului. Iminenta despărțire de Anuol Vechi și nerăbdareacu care este așteptat
să sosească Anul Nou, mobilizează tinerii din sat, sub îndrumarea lui Meșeșmit
Lehonschi, la formarea Bandei lui Jianu.Versurile sunt specifice satului Miron
Costin, fiind culese de la foști membri ai grupului, transmise din generație în
generație.
Înveșmântați în costume specifice rolurilor (provenite din Colecția
Etnografică „Lada cu zester” a preotului diac Iustin Lehonschi), membrii bandei
pornesc prin sat, din poartă în poartă, pe la casele sătenilor.
„Banda lui Jianu” a participat la festivalurile de datin și obiceiuri de
iarnă de la Piatra-Neamț, Roman și Trifești, în 2017.
ALAIUL DE DATINI „RĂZEȘII CRACĂULUI ȘI NĂVALA URȘILOR”, GIROV (NEAMȚ)
Acum câțiva ani, în preajma Sărbătorilor de iarnă, în satul Boțești erau
puțini colindători, dar totodată și mulți tineri dornici să ducă tradițiile mai
departe. Momentul înființarii grupului s-a petrecut în seara de 31 decembrie
2016, când s-au întâlnit cetele de urători în fața casei preotului satului, din
pură coincidență. A fost clipa în care s-a hotărât unirea cetelor.
De atunci, an de an, grupul a funcționat în perioada sărbătorilor de iarnă,
încercând mereu să fie din ce în ce mai buni.
Povestea tradițiilor pe care le prezentă – Jocul caprei și al cerbului,
Dansul căiuților, Urături și strigături, Năvala urșilor –, a pornit în Ajunul
Anului Nou 2020, când, umblând pe ulițele satului Boțești la urat, grupul s-a
întâlnit cu un bătrân, care a povestit întâmplări din viața lui: omul avea o
turmă de oi și capre cu care umbla prin lume. A fost atacat deseori de urși și
lupi, și-a pierdut o parte dintre animale, altele i-au murit și a rămas singur.
Pornind de la această povestire, s-a creat un scenariu cu urături și cu
obiceiurile din zona Girovului, îmbogățindu-le și creionând un moment artistic
original.
ALAIUL DE DATINI ŞI OBICEIURI DIN COMUNA PÂNCEŞTI (NEAMŢ)
Formaţia, care cuprinde un număr de patruzeci de persoane cu vârste
cuprinse între 14 şi 40 de ani, îşi desfăşoară activitatea artistică şi cu sprijinul
primarului Augustin Holmanu. Ansamblul este coordonat de consilierul local
Vasilică Olaru. În repertoriul grupului se află Jocul caprei, jocul denumit «
Lada », Jocul « Harapilor », precum şi o suită de dansuri care provin din zona
etnofolclorică a locului.
ANSAMBLUL FOLCLORIC ,,STRĂJERII MUNTELUI”, FARCAŞA, JUDEŢUL NEAMŢ
De la poalele Munților Stânișoarei vine să colinde Ansamblul folcloric
,,Străjerii muntelui” din satul Farcașa. An de an, gospodarii și tinerii localnici,
care iubesc și păstrează credința și tradiția strămoșească, se adună, asemenea
dacilor, în costume populare și merg cu Capra, bucurând Valea Bistriței și nu
numai cu cântecele și costumele lor, unice prin frumusețe, autenticitate și
profunzimea folclorică. Prin ceea ce fac de Sărbători, an de an, fărcășenii
păstrează vie datina străbună și credința populară milenară, care îi ghidează
în viața și le oferă o identitate românească și creștină autentică,
indiscutabilă.
ANSAMBLUL FOLCLORIC „COMORILE NEAMŢULUI"
A fost înfiinţat de catre
profesor-coregraf Anda Maria Acristinei în anul 2008. Aceasta, din dragoste
pentru jocul si cântecul popular, a
strâns în jurul său tineri cu vârste cuprinse între 4 şi 30 de ani, punând astfel
bazele unui ansamblu de dansuri populare româneşti. Talentul coregrafului şi
eforturile dansatorilor au rodit apoi în numeroase reprezentaţii la nivel
local, judeţean, naţional, pentru ca ulterior ansamblul să efectueze turnee şi
să participe la concursuri şi festivaluri internaţionale în Franţa, Spania,
Turcia, Grecia.
Intenţia Ansamblului folcloric „Comorile
Neamtului” este de a prezenta o imagine despre cultura tradiţională şi
obiceiurile judeţului Neamţ, dar şi din alte regiuni ale ţării.
ANSAMBLUL FOLCLORIC „CODRII NEAMŢULUI"
Ansamblul a fost înființat în anul 2009 la inițiativa coregrafului
Sebastian Coroi și are în repertoriu suite de dansuri din judetul Neamt, dar și
din alte zone ale țării, remarcându-se de-a lungul anilor la numeroase
spectacole și festivaluri atât în țară cât și în străinătate, participând în
cadrul multor emisiuni TV. În anul 2017, a participat de doua ori la Festivalul
de Folclor din Bruxelles, reprezentând cu mândrie și profesionalism județul
Neamț.
Grupul folcloric aparține Asociaței culturale omonime, având în componența
sa un număr de zece soliști-colaboratori și o medie de cincizeci de dansatori,
de diferite vârste, cu diverse activități profesionale la bază. Din anul 2009 și
până în prezent, reușește să se autofinanțeze și să achiziționeze costume din
mai multe zone ale țării și recuzita necesară susținerii multor spectacole pe
parcursul anului.
Ansamblul colaborează, de la sfârșitul anului 2017, cu orchestra „Rapsozii
Neamțului” din Piatra-Neamț, condusă de dirijorul Daniel Iorgu-Bulai.
ANSAMBLUL FOLCLORIC „FLORICICĂ DE LA MUNTE” AL
CENTRULUI PENTRU CULTURĂ ŞI ARTE „CARMEN SAECULARE” NEAMŢ
Înfiinţat în 1971, Ansamblul folcloric
„Floricică de la munte”, s-a consacrat, în timp, ca unul dintre cei mai
importanţi păstrători de cultură tradiţională românească. De patru decenii,
ansamblul nemţean cutreieră Europa, ducând cu el frumuseţea dansurilor,
cântecelor şi a costumelor populare româneşti. În palmaresul Ansamblului se
află distincţii obţinute la manifestări prestigioase din ţară şi din întreaga
Europă: Festivalul Internaţional de Folclor de la Reims (Franţa), Festivalul de
Folclor de la Zakopane (Polonia), Festivalurile de la Zavet şi Lovec
(Bulgaria), Festivalul de Folclor de la Krakowia (Polonia), Festivalul Internaţional
de Folclor de la Kikinda (Serbia), Festivalul de la Champtoce (Franţa),
Festivalul de la Quartu Sant’Elena (Sardinia, Italia), Festivalul Internaţional
„Olympus” (Katerini, Grecia) sau cel de la Adapazari (Turcia).
Parte componentă a Centrului pentru
Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ, Ansamblul „Floricică de la munte”
este cel care transpune în scenă folclorul coregrafic, muzical şi literar al
zonei. Astfel,
creaţii cum sunt „Balada lui Pantelimon” sau cea a lui Mihai Florea – Haiducul,
dramele „Bujorul” ori „Arnăuţii”, au o largă circulaţie în Neamţ.
Repertoriul muzical-coregrafic cuprinde suite de dansuri din toate zonele
etnofolclorice ale țării. Pentru perioada sărbătorilor de iarnă, ansamblul are
pregătit un program special, în care se regăsesc câteva dintre cele mai
frumoase colinde din zona Neamț, precum și datini și obiceiuri practicate de
gospodarii satelor ținutului, cum ar fi jocul caprei, al ursului, jocul
măștilor, dar și urătura de An Nou, sau semănatul.
Conducerea muzicală - Denis Samson, iar cea artistică aparține coregrafului
Dedilia Popovici.
RECITAL DE DATINI DE IARNĂ ÎN CURTEA SPITALULUI JUDEŢEAN DE URGENŢĂ
În vremea Sfintelor Sărbători de iarnă, perioadă
din an mult așteptată, există și oameni aflați în suferință, care nu pot fi
alături de familiile lor. Astfel, Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen
Saeculare” Neamţ duce Ansamblul Folcloric „Codrii
Neamţului”, participant la ediția a 53-a a Festivalului de datini și obiceiuri
de iarnă „Steaua sus răsare”, în curtea spitalului din Piatra-Neamţ, pentru a prezenta un program complex inspirat din datinile și obiceiurile
moștenite de la străbuni.
În acest mod, încercăm să aducem alinare celor
internați la Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț, dar și cadrelor
medicale care își desfășoară activitatea în unitate în aceste zile,
Evenimentul va avea loc
miercuri, 27 decembrie 2023, începând cu ora 17:15.
ANSAMBLUL FOLCLORIC „CODRII NEAMŢULUI
Ansamblul a fost înființat în anul 2009 la inițiativa coregrafului
Sebastian Coroi și are în repertoriu suite de dansuri din judetul Neamt, dar și
din alte zone ale țării, remarcându-se de-a lungul anilor la numeroase
spectacole și festivaluri atât în țară cât și în străinătate, participând în
cadrul multor emisiuni TV. În anul 2017, a participat de doua ori la Festivalul
de Folclor din Bruxelles, reprezentând cu mândrie și profesionalism județul
Neamț.
Grupul folcloric aparține Asociaței culturale omonime, având în componența
sa un număr de zece soliști-colaboratori și o medie de cincizeci de dansatori,
de diferite vârste, cu diverse activități profesionale la bază. Din anul 2009
și până în prezent, reușește să se autofinanțeze și să achiziționeze costume
din mai multe zone ale țării și recuzita necesară susținerii multor spectacole
pe parcursul anului.
Ansamblul colaborează, de la sfârșitul anului 2017, cu orchestra „Rapsozii
Neamțului” din Piatra-Neamț, condusă de dirijorul Daniel Iorgu-Bulai.
POVESTE DE IARNĂ CU „LUPII LUI CALANCEA” ȘI „URȘII” DIN ASĂU, LA FESTIVALUL „STEAUA SUS RĂSARE”
Miercuri, 27 decembrie 2023,
în organizarea Centrului pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ, va
avea loc a LIII-a ediţie a tradiţionalului Festival de datini şi obiceiuri de
iarnă „Steaua sus răsare.
Va fi vremea când străzile
din centrul municipiului Piatra-Neamţ vor fi luate cu asalt de colindători,
urători, mascaţi, urşi, capre, cerbi, aparţinând alaiurilor din ținutul nostru
şi din judeţele megieşe. Invitați de marcă vor fi membrii grupurilor „Lupii lui
Calancea” din Republica Moldova și „Urșii” din Asău.
Aşadar, miercuri, 27
decembrie, începând cu ora 16:00, pe traseul Teatrul Tineretului
–Hotel „Ceahlău” – Muzeul de Istorie – Casa de Cultură –Teatrul Tineretului, va
avea loc parada formaţiilor participante: Ansamblul folcloric „Floricică
de la munte”, „Urşii” de la Asău (Bacău), Alaiul de datini și obiceiuri din
Ceplenița (Iași), Alaiul Plugușorului – „Sumănarii” și „Banda lui Jianu” din
Trifeşti (Neamţ), Alaiul de datini „Răzeșii Cracăului și Năvala urșilor”de la
Girov (Neamț), Alaiul de datini și obiceiuri „Străjerii muntelui” Farcașa
(Neamţ), Alaiul de datini și obiceiuri de la Pâncești (Neamț) și Ansamblul
folcloric „Comorile Neamțului”.
Parada formaţiilor va fi
urmată de spectacolul formațiilor participante (ora 17:00) pe
scena amplasată în Piața Ștefan cel Mare.
Programul artistic al ediției curente a Festivalului de datini și obiceiuri de iarnă „Steaua sus răsare” va culmina cu spectacolul extraordinar „POVESTE DE IARNĂ. „Lupii lui Calancea”, însoțiți de „Urșii” din Asău, vor încălzi sufletul românilor într-un concert de neuitat care va aduce în inima tuturor mai multă căldură, mai multă bunătate și multitudinea de amintiri a datinilor neamului nostru. Acest eveniment excepțional este programat a începe la ora 19:00.
MAGIA CRĂCIUNULUI ADUSĂ DE DIMACORD ȘI DIMAESTRO
Parteneriatul dintre Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț și Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca, Extensia Piatra-Neamț, care s-a materializat prin desfășurarea Stagiunii artistice 2023-2024, aduce în fața publicului nemțean ultimul recital al anului: „Magia Crăciunului”. Protagoniști vor fi membrii grupurilor „DIMAcord” și „DIMAestro”, pregătiți muzical de lector univ. dr. Rodica Trandafir.
Evenimentul se va desfășura miercuri, 20 decembrie 2023, ora 18:00, la sala „Calistrat Hogaș” a Consiliului Județean Neamț. Intrarea este liberă.
CREDINȚE ȘI PRACTICI ARHAICE DE IGNAT
Deși creștinismul a asociat porcul
necumpătării și lăcomiei, pentru comunitățile arhaice acest animal, mai ales
prin sângele său, constituia unul dintre cele mai importante ajutoare întru
revigorarea Sfântului Soare. Începând cu echinocțiul de toamnă, oamenii observau
cum astrul ceresc intra într-un aparent proces de disparițe, consecința directă
fiind micșorarea zilei și răcirea timpului. Românii din vechime credeau că
trebuie să intervină în ajutorul Soarelui înainte ca acesta să dispară,
momentul hotărâtor pentru acest ajutor fiind plasat în preajma solstițiului de
iarnă, atunci când este parcursă cea mai scurtă zi din an.
Încă de pe vremea Romanilor, Soarele era ajutat prin sacrificarea porcilor,
în cinstea Zeului Saturn. Sângele acestor animale, se credea, va întări astrul
solar, slăbit de efortul depus de-a lungul anului.
Așadar, porcul sacrificat ritual la Ignat nu era altceva decât o
întruchipare zoomorfă a Soarelui.
(etnograf Marcel LUTIC, „Timpul sacru. Sărbătorile de altădatăˮ,
Ediția a III-a, Editura Vasiliana ’98, Iași, 2022)
Sursă foto: romaniatv.
Figuri marcante – CRISTIAN LIVESCU
Personalitate pregnantă şi complexă a culturii nemţene, Cristian Livescu activează de mai bine de cinci decenii în presa locală şi naţională. Mai întâi, în ultima parte a anilor 60 ai veacului trecut, în calitate de jurnalist, a scris cronici sportive şi teatrale în „Ceahlăul“, publicaţie cotidiană cu răspândire în întreg judeţul Neamţ. Mai apoi, odată cu trecerea anilor, Cristian Livescu trece de la cronica spectacolelor de teatru (în 1998 va edita un valoros volum de critică teatrală, „Ascuns într-o lojă“) la cea dedicată cărţilor şi autorilor ei, adunând, vreme de mai mult de patru decenii, foarte multe texte (eseuri, exerciţii de istorie literară şi culturală, cronici, recenzii, interviuri) atât în ziarul „Ceahlăul“, cât şi în publicate în cele mai prestigioase reviste literare naţionale: „România literară“, „Luceafărul“, „Convorbiri literare“, „Cronica“, „Tribuna“, „Teatrul“, „Viaţa românească“, „Flacăra“, „Opinia studenţească“, „Contemporanul“, „Antiteze“, „Rampa“, „Asachi“, „Panteon“, „Hyperion“. Cristian Livescu a publicat şi cărţi care îi poartă semnătura, şi, prin editura proprie, a scos publicații ale mai multor autori nemţeni.
Eroul acestor rânduri s-a născut în ziua de 24 decembrie a anului 1945. După absolvirea liceului (a frecventat cursurile liceelor „Petru Rareş“ din Piatra-Neamţ şi nr. 3 din Brăila), a urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Facultăţii Bucureşti, avându-i ca profesori pe celebrii George Călinescu, Tudor Alexandru Piru, G. C. Nicolescu, Alexandru Graur, Emanuel Vasiliu, Dan Ovidiu Drîmbă, Romul Munteanu şi Savin Bratu, ultimul fiindu-i şi coordonatorul lucrării de diplomă intitulată „O modalitate de analiză critică structuralistă – Poetica transformaţională. Cu aplicaţie la poemul «Morgenstimmung» de Tudor Arghezi“. Student fiind, în 1965 debutează în revista „Viaţa studenţească“ cu reportaje şi diverse articole.
După absolvirea facultăţii, începând cu anul 1968, devine redactor la ziarul „Ceahlăul“, titular al rubricii de cultură, unde, de-a lungul a peste două decenii, se dovedeşte un atent şi fin observator al diverselor manifestări culturale şi artistice, toate consemnate critic.
Îşi face debutul literar în 1973, cu un eseu despre Adrian Marino, publicat în revista literară din Bacău.
În anii 70 şi 80 ai secolului trecut, este conducătorul Cenaclului Literar „Calistrat Hogaş“, cel care va deveni, după 1985, Cenaclul Scriitorilor din Judeţul Neamţ.
Organizează, în acei ani, „Antologia scriitorilor români contemporani“, manifestare realizată lunar la Teatrul Tineretului care a conferit o notă aparte vieţii literare de la Piatra-Neamţ, facilitând întâlniri cu Nichita Stănescu (o perioadă preşedinte de onoare al Antologiei), Gheorghe Tomozei, Marin Sorescu, Mihai Ursachi, Ioanid Romanescu, Romulus Vulpescu, Gheorghe Pituţ, Ovidiu Genaru, Nina Cassian.
Despre criticul literar Cristian Livescu, profesorul Constantin Tomşa spune: „Indubitabil, sfera cea mai importantă a publicisticii realizate de Cristi Livescu, într-un interval de aproape patru decenii, ca dimensiune, dar şi rezistenţă în timp a argumentaţiei, ca valoare recunoscută în lumea exegezei, atât prin cronicile scrise despre cărţile sale, cât şi prin premiile ce i s-au acordat, o constituie critica literară, acesta fiind domeniul în care şi-a dovedit calităţile de bun cunoscător, înarmat cu toate instrumentele necesare realizării unei cariere într-o elită în care se pătrunde greu şi se obţin performanţe nu cu puţine eforturi, instrumente dobândite în timpul studiilor universitare sistematice, prin parcurgerea pe cont propriu a unei bibliografii selectate cu grijă, cu ştiinţă şi, nu ultimul rând, prin urmărirea atentă a canonului literar de după Al Doilea Război Mondial, relaţionat cu întregul patrimoniu literar românesc şi universal.”
În calitate de critic literar, debutează editorial cu „Introducere în opera lui Ion Pillat“ (Editura „Minerva“, Bucureşti, 1980). Volumul a fost urmat de alte cărţi din sfera criticii literare: „Scene din viaţa imaginară“ (1982) şi „Voluptatea labirintului“ (1995), „Întâiul Eminescu“ (1999).
În domeniul exegezelor eminesciene, Cristian Livescu publică în 2005 volumul „Poemele Ondinei – Caietul vienez şi alte poezii“, ediţie care, aşa cum remarca acelaşi Constantin Tomşa, „a constituit un eveniment editorial inedit“.
Iubitor al sportului, Cristian Livescu nu s-a limitat doar să scrie despre acest domeniu. Astfel, în anul 1970, participă, în echipa României, la Campionatul Mondial de Schi al Jurnaliştilor de la Verbier, Villars, Lausanne.
După 1990, ocupă funcţia de consilier la Inspectoratul pentru Cultură al Judeţului Neamţ, funcţie în care, pe lângă diverse activităţi, realizează în 1993, pentru Ministerul Culturii, lucrarea „Contribuţii la tipologia culturală a ţinutului Neamț. Trei proiecte culturale: «Universul culturii nemţene», «Kogaion» şi «Serbările Ceahlăului»“, lucrare pentru care primește Premiul „Asachi“.
Devenit, în 26 decembrie 1989, membru al Uniunii Scriitorilor România, va îndeplini în această prestigioasă instituţie literară naţională diferite funcţii: membru în Consiliul Asociaţiei Iaşi a Uniunii Scriitorilor (între 1996 şi 2001); preşedinte al Reprezentanţei Neamţ a Uniunii Scriitorilor, învestit de Laurenţiu Ulici (1997 – 2004); preşedinte al Societăţii Scriitorilor din Judeţul Neamţ, din martie 1990; membru permanent şi preşedinte (în 1997, 2001 şi 2007) al Juriului de Premiere al Asociaţiei Iaşi a Uniunii Scriitorilor; membru al Juriului Naţional pentru Acordarea Premiilor „Soroş“ (1996); membru al Juriului Naţional pentru Acordarea Premiilor Uniunii Scriitorilor din România (2001); membru permanent al Juriului Concursului Naţional de Poezie pentru Debut în volum „Aurel Dumitraşcu“ (din 1994). Din noiembrie 2002, este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, secţia Critică. A prezentat câteva sute de vernisaje şi lansări de carte, fiind membru al juriului Bienalei „Lascăr Vorel“.
O altă latură a complexei sale personalităţi este cea de editor decarte. Astfel, este director-fondator şi consilier editorial al Editurii „Crigarux“ din Piatra Neamţ, înscrisă din anul 2000 în Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România. În acelaşi timp, este redactor-asociat la revista „Convorbiri literare“ din Iaşi, scriind cronică literară permanentă (critica criticii – între 1996 şi 2000 şi critica poeziei – după 2003). Începând cu anul 2000, este redactor-şef, al revistei „Antiteze“, publicaţie culturală care apare sub egida Societăţii Scriitorilor din Neamţ.
În aceste rânduri, am încercat o scurtă prezentare a unei personalităţi literare şi culturale a judeţului Neamţ – Cristian Livescu – despre care se poate scrie o carte (aşa cum a făcut-o, de exemplu, Constantin Tomşa – „Cristian Livescu sau Viaţa interioară şi secretă a imaginii – eseu grafic“, Editura „Cetatea Doamnei“, Piatra-Neamţ, 2005).
La aniversarea vârstei de 65 de ani, Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare“ Neamţ îi urează lui Cristian Livescu: LA MULŢI ANI, cu sănătate!
Autor articol: Valentin ANDREI
O CARTE LA CAFEA – „DRUMURI EMINESCIENE – Itinerarii în Neamţ”, ION CÎRNU
„Eminescu este asemenea unui quasar, un subiect
inepuizabil. Opera sa este ca și Biblia, cu sensuri în toate și în întregul ei.
Pentru mulți dintre noi viața a însemnat Eminescu și Opera Lui, sorbindu-ne
puterea de a trăi din acest izvor de veșnicieprezent în toate cu fericirea de a
fi în universul limbii române. Am închipuit o floare pentru Mihai Eminescu care
ne este pururi aproape, încurajându-ne mereu. Pe Eminescu îl respirăm în vis și
în gând. Explozia de bucurie a versului său este durerea tăcută a verbului
milenar din ființa neamului din care ne naștem, dintr-o primăvară de-a pururi
proteică. Mulțumesc, Universule, pentru că m-ai făcut să te cunosc,
iubindu-te!”
Aceste rânduri au fost așternute pe hârtie de Ion Cârnu, sunt idei,
sentimente, trăiri față de Poetul Național și Opera sa care au făcut ca în
final să apară „Drumurile eminesciene”, carte
publicată la Editura „Nona”, în 2003.
Poetul pietrean Ion Cîrnu, colecționar de carte întreaga sa viață, a strâns
în paginile lucrării la care ne referim astăzi studii ale sale (publicate
inițial în ziare și reviste literar, precum
„România literară”, „Clopotul”, „Ceahlăul”, „Asachi”, „Antiteze”, „Anotimpuri”, „Petrodava” și „Realitatea nemțeană”) refac itinerariile Poetului în
Neamț, aducând noi contribuții biografice și câteva repere bibliofile demne de
interes.
***
ION CÎRNU
Născut la 19 decembrie 1947 în satul Borniş, comuna Dragomireşti, Ion Cârnu
face şcoala primară în satul său natal, după care se pregăteşte în meseria de
operator chimist la Grupul şcolar de chimie Piatra-Neamţ. A urmat şi cursurile
Liceului „Calistrat Hogaş” din Piatra-Neamţ şi a lucrat ca operator chimist la
Săvineşti până la desfiinţarea uzinei. Prin 1976 a dat examen la Facultatea de
Istorie şi Filosofie din Iaşi, dar a abandonat repede.
Talent înnăscut, Ion Cârnu s-a afirmat de tânăr în poezie, scrierile sale
fiind găzduite de presa vremii, inclusiv de cele mai prestigioase reviste
literare din ţară. A participat la activitatea cenaclurilor literare din
Piatra-Neamţ, în calitate de membru al acestora sau invitat de onoare.
Ion Cârnu a debutat în presa literară în anul 1969, în revista „Ateneu” de
la Bacău, iar editorial relativ târziu, în anul 1985, prin apariţia într-un
volum colectiv a grupajului de versuri „Olimpiada mugurilor”, la editura
Junimea din Iaşi, grupaj bine primit de critica literară a vremii, după care a
publicat încă alte volume de poezie precum „Pasăre şi delfin” – editura Congalpress
Bacău, „Zbori la mine, primăvară” – editura Panteon, dar şi cărţi cu valoare
documentară precum „Satul din univers” (monografie), „Caragiale în Neamţ”,
„Drumuri eminesciene – itinerarii în Neamţ”, ultimele trei apariţii la editura
Nona din Piatra-Neamț.
Ion Cârnu a fost de-a lungul întregii sale vieţi un mare colecţionar, poate
cel mai important din Neamţ. Colecţiile sale de monede, manuscrie, călimări,
plăci de patefon, cuprindeau piese rare, de valoare documentară inestimabilă.
De altfel, o parte dintre ele au fost prezentate publicului din Neamţ şi din
ţară în numeroasele expoziţii la care a fost participant şi la Televiziunea
Română. În prezent nu se mai ştie dacă această impresionantă colecţie mai
există. Ion Cârnu şi-a dăruit viaţa poeziei şi obiectelor rare, activităţi
nobile pe care le au doar oamenii aleşi. El a fost unul dintre ei.
S-a stins din viață în ziua de 2 august 2006.
(sursa biografiei – Nicolae Sava)
PERSONALITATEA ZILEI – PROFESORUL IOAN DĂNILĂ
Ioan Dănilă s-a născut pe 16 decembrie 1949, la Târgu Neamț. A absolvit
Liceul “Ștefan cel Mare” din localitatea natală, apoi Institutul
Pedagogic de la Suceava. Studiile din domeniul filologic l-a finalizat la
Craiova, la Facultatea de Filologie și Istorie.
Și-a început cariera didactică ca învățător suplinitor la școala de la
Oglinzi (județul Neamț), ajungând, după ce a parcurs toate treptele din
domeniu, profesor universitar la Bacău și Doctor în filologie.
A pus bazele Fundației “Vasile Alecsandri”.
A fost redactor-șef al Revistei de Studii și cercetări științifice a Facultății de Litere din Bacău.
A debutat literar în revista “Ramuri” (1978). A
scris în multe publicații - “Deșteptarea”, “Agora”,
“Ateneu”, “Limba și literatura română”, “Pagini bucovinene”, “Cartea”, “Ziua”,
“Sinteze”, “Vitraliu”, “Vestitorul”.
Cărți publicate în colaborare sauu aflate în coordonarea
sa: “Limba română, algoritmii
analizei gramaticale”, “Fonetică și fonolgie”,
“Studii și cercetări științifice”, “Limba română în graiul ceangăilor din
Moldova”.
Recent, profesorul Ioan Dănilă a primit titlul de Cetățean de onoare al
municipiului Bacău.
OMAGIU ADUS MUZICOLOGULUI GAVRIIL GALINESCU
Despre Gavriil Galinescu se pot spune multe. A fost un eminent reprezentant
al muzicologiei românești din perioada secolelor XIX și XX. A fost dirijor, profesor, folclorist şi compozitor.
S-a născut în anul 1883, la Hangu, judeţul Neamţ.
După absolvirea Seminarului Teologic „Veniamin Costache" din Iaşi
(1903), a studiat la Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune din Bucureşti
(1905-1909) cu Dumitru G. Kiriac (teorie-solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie,
contrapunct, compoziţie) şi la Universitatea din Bucureşti (Facultatea de
Drept, 1905-1909). S-a perfecţionat la Konservatorium din Leipzig (1910-1913)
cu Max Reger (compoziţie), H. Sitt (dirijat coral) şi Arnold Schering (istoria
muzicii), paralel urmând cursurile Universităţii (1910-1912) cu Hugo Riemann
(istoria muzicii). A urmat şi cursurile Universităţii Musikwissenschaft din
Viena (1930-1931) cu Egon Wellesz (muzică psaltică).
Între anii 1906-1910 este dirijor la Societatea corală „Doina" din
Bucureşti, profesor de muzică vocală la Şcoala normală „Spiru Haret" din
Buzău (1913-1914), la Gimnaziul de băieţi din Hangu şi Liceul „Alexandru cel
Bun" din Iaşi (1925-1929), profesor de teorie la Conservatorul de Muzică
şi Artă Dramatică din Cemăuţi (1931-1935), profesor de dirijat coral la
Academia de Muzică şi Artă Dramatică „George Enescu" (1935-1941) şi la
Conservatorul „George Enescu" (1946-1948) din Iaşi.
Este licenţiat în drept în 1909.
Din 1929 este membru al Societăţii Compozitorilor Români.
A fost ultimul primar al comunei Hangu, înainte de 23 august 1944. Nu a
fost membrul niciunui partid politic.
A compus creaţii simfonice, corale, de scenă, camerale, vocal-simfonice.
Este autorul a numeroase manuale didactice de muzică pentru elevi.
Compozitorul a trecut în eternitate în ziua de 10 iulie 1960, la Durău,
locuinţa sa din Hangu fiind acoperită de lacul de acumulare.
La începutul anului acesta, Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen
Saeculare Neamț”, prin Editura „Nona”, a scos pe piața cărții al doilea volum dedicat de
profesorul universitar dr. Vasile Vasile personalității lui Gavriil Galinescu –
„Gavriil Galinescu – Cântece populare din Moldova”. Cealaltă lucrare a fost
editată în anul 2008, „Gavriil Galinescu – reprezentant de seamă al muzicii
româneşti”.
Sursă de documentare: Constantin Tomșa - „Personalități
ale culturii din județul Neamț”.