În unele aşezări din sudul României se desfăşura, la început de februarie, un ceremonial bahic de origine tracică, numit Arezanul sau Gurbanul Viilor. Dimineaţa, bărbaţii mergeau la plantaţiile de viţă-de-vie, de obicei în săniile trase de cai. Înainte de plecarea din sat se striga: „Hai să mergem la Gurbanu!” Ajunşi în câmp, fiecare proprietar tăia […]
Trifonul Viilor, sărbătorit în Calendarul popular pe data de 1 februarie, este o reprezentare mitică mai mare peste omizi, lăcuste, viermi şi gândaci. în Muscel ziua se numea şi Trifonul Viermilor. Activitatea obişnuită din această zi era sfinţirea apei la biserică, apă cu care se stropeau apoi pomii din livezi. Celebrat cu o zi înainte […]
Denumirea populară a lunii februarie, Faur, este legată de meşterii fauri, lucrători ai fierului, care pregăteau uneltele de muncă, ascuţeau sau confecţionau fiarele sau cuţitele de plug înainte de deschiderea sezonului agrar. Personificare a celei mai scurte luni a anului, 28 de zile în anii normali, 29 în cei bisecţi, Faur este, dintre cei 12 […]
Sărbătoarea populară a Sfântului Grigore Teologul făcea parte din ciclul Filipilor de iarnă. În cartea sa, „Timpul sacru. Sărbătorile de altădată”, etnologul Marcel Lutic arată că românii din vechime făceau o conexiune curioasă între termenul „teolog” – cuvântător de Dumnezeu – și beteșugul cunoscut în popor drept ologeală. Astfel, spre a nu suferi de ologeală, […]
În noaptea de 15/16 ianuarie, la Circovii de Iarnă, se spune că lupii s-ar strânge în haite la urlători unde încep să cânte urlând, ca să vină marea lor divinitate, Sânpetrul de Iarnă, să le împartă tainul, adică prada ce li se cuvine pentru un an de zile. Acesta soseşte pe un cal alb la […]
Miezul sau puterea iernii pastorale, anotimp de şase luni deschis de Sâmedru la 26 octombrie şi închis de Sângiorz la 23 aprilie, este marcat de o sărbătoare de trei zile (15-17 ianuarie) dedicată unor năprasnice divinităţi meteorologice, Circovii de Iarnă. Aceştia ar fi răspunzători de manifestările violente ale naturii (viscole, vârtejuri, grindină, trăsnete) şi de […]
Iordănitul Femeilor este o petrecere de pomină a nevestelor organizată în ziua şi în noaptea Sfântului Ion (7 şi 7/8 ianuarie), reminiscenţă a manifestărilor antice dionisiace. Femeile se adunau în cete la câte o gazdă, unde aduceau alimente (ouă, faină, carne) şi băutură pentru ospăţ. Toată noaptea mâncau şi beau din belşug, spunând că se […]
Începând numărătoarea zilelor de la Anul Nou, 6 ianuarie este creaţia biblică a omului. Pornind de la acest mit biblic al creaţiei omului de către Dumnezeu, Părinţii Bisericii creştine au fixat dubla naştere a Pruncului Iisus: fizică şi spirituală (Botezul). Comasarea celor două mari evenimente creştine într-o singură zi, logică din punctul de vedere al […]
Revelionul este sărbătoarea nocturnă dedicată celui mai vechi zeu al omenirii, Anul, personificare a Soarelui. El este numit An Vechi înainte de a muri la miezul nopţii de Revelion, şi An Nou imediat după renaştere. Anul, tată al marilor zei ai omenirii (Zeus, Saturn, Crăciun, Shiva, Mithra), se naşte, creşte, îmbătrâneşte, moare şi renaşte după […]
În cadrul obiceiului denumit TURCĂ, rolul zeiţei preistorice în ipostază zoomorfă este interpretat, la Crăciun şi Anul Nou, de feciorul cetei de colindători care îmbracă o mască bovină numită, în raport de zona etnografică, Turcă, Boură, Cerb, Capră, Brezaie. Turca se naşte simbolic la confecţionarea măştii cu acelaşi nume, petrece şi se desfată împreună cu […]
Buhaiul este un obicei agrar structurat după modelul colindelor, practicat la Anul Nou, sinonim cu Pluguşorul (în Moldova). Buhaiul, denumire populară a taurului, a fost, înainte de apariţia creştinismului, unul dintre substitutele zoomorfe ale zeului trac Dionysos şi ale zeului iranian Mithra, jertfit în ziua de 25 decembrie. Acelaşi nume, buhai, îl poartă şi piesa […]
Parodia înmormântării Anului Vechi şi a renaşterii Anului Nou, care se organiza de cetele de feciori pe data de 28 decembrie, se numea îngroparea Crăciunului. Feciorii, adunaţi la casa jocului, alegeau pe cel care va interpreta rolul Crăciunului mort. Acesta era aşezat pe o scară de lemn (targă funerară) şi acoperit pentru a nu fi […]
La începutul lunii Undrea, românii arhaici aveau o perioada de trei zile, cuprinsă între 3 și 5 Decembrie, în care celebrau Sărbătoarea bubatului, numită, prin diferite regiuni românești ori Sărbătoarea bubelor, Sărbătoarea vărsatului, Savele sau Savele bubatului. Pe 4 și pe 5 Decembrie, Sărbătoarea bubatului oamgia Sfânta Varvara, respectiv Sfântul Sava Prima, numită și Barbara […]
Abia am trecut de sărăbtoarea Sfântului Andrei și de aroma de usturoi de pe la tocurile ușilor și ale ferestrelor și, iată, ajungem la perioada de trei zile cuprinsă între 3 și 5 Decembrie în care poporul român credea și celebra, în vremea veche, Sărbătoarea bubatului, numită, prin diferite regiuni românești ori Sărbătoarea bubelor, Sărbătoarea […]
Apariţia celor doi sfinţi-moşi, Moş Andrei şi Moş Nicolae, începutul iernii şi punerea în mişcare a haitelor de lupi sunt semne evidente de îmbătrânire şi degradare a timpului calendaristic. Ordinea se deteriorează neîncetat, astfel că pe 29/30 noiembrie, în Noaptea Strigoilor, se ajunge la starea simbolică de haos, cea de dinaintea creaţiei; noapte de spaimă, […]
Despre luna decembrie Decembrie este luna a zecea în calendarul roman, cu începutul de an la 1 martie, şi a douăsprezecea în calendarele iulian şi gregorian, cu începutul de an la 1 ianuarie. Denumirea populară Neios indică abundenţa zăpezilor, în timp ce alte nume, Andrea, Indrea şi Undrea, păstrează amintirea Sfântului Andrei, prăznuit în ultima […]
Numele de Ecaterina provine, se pare, din limba greacă. Unii etimologi merg mai departe în timp și îl asociază unui cuvânt egiptean care însemna „coroanăˮ. Numele a devenit foarte răspândit printre creștini datorită cultului pentru Ecaterina din Alexandria, fecioara decapitată undeva între anii 307 și 311. La români, Ecaterina a ajuns prin intermediul limbii slavilor […]
Astăzi este sărbătorită Sfânta Mare Muceniță Tecla. Pe de altă parte, ne aflăm, în această perioadă, sub simbolul lupului. Și, acolo unde sunt lupi, sunt și oi și berbeci. Astfel că astăzi vom face referire la o sărbătoare arhaică a românilor – cea a Teclelor. Teclele, reprezentările mitice rele de foc şi lupi, celebrate în […]
Pe vremuri, începând cu a doua decadă a lunii noiembrie şi până în primele zile ale lunii februarie, exista un adevărat lanţ de sărbători „lupeşti”. În acest interval de timp, lupilor, animale totemice pentru comunităţile arhaice, li se închinau aproape 30 de sărbători; una dintre cele mai importante era Filipii, Hilipii sau Cilipii de Toamnă, […]
Prima zi a Postului Crăciunului era numită în popor Spolocania sau Spolocanele. În această zi, mai ales femeile obişnuiau să meargă la crâşmă, aici făcându-se dregerea după petrecerea de la Lăsatul Secului. Femeile, înainte de a pleca spre crâşmă, aveau grijă să spele tot ce exista în bucătărie, inclusiv mesele, cu leşie, leşia fiind strămoşul […]
După trei luni de Câşlegi, pe 14 noiembrie, se lăsa sec de Dulcele Toamnei sau de Postul Crăciunului, postul propriu-zis începând pe 15 noiembrie. De obicei, postul acesta era precedat de trei sâmbete ale morţilor, Postul Crăciunului fiind unul din cele patru posturi ale anului. Despre aceste posturi se credea că sunt cei patru stâlpi […]
Sub numele de Sfântul Ion Milostivul, ziua de 13 noiembrie era cinstită întru aducerea aminte a Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, pentru a fi ferite vitele de muşcătură de şarpe şi de lup. E bine de știut că „Ion”, unul dintre cele mai răspândite prenume la români, derivă din ebraicul Johanan, însemnând „Iahve (Dumnezeu) […]
Sfinţii Mihail şi Gavril, sărbătoriţi pe 8 noiembrie, sunt numiţi de popor Arhangheli. În tradiţiile populare, arhanghelii sunt conducători ai cetei îngerilor şi responsabili cu transportul sufletelor morţilor. Unde sunt consideraţi patroni ai turmelor de oi, Arhanghelii se prăznuiau două zile la rând (8 şi 9 noiembrie). Unde se credea că aceştia preiau şi conduc […]
Tradiţiile populare înregistrate pentru Atlasul etnografic român amintesc de carul de băjenie cu două oişti, de luntrile cu care se transportau în baltă vitele şi alimentele, de gropile în care se ascundeau bucatele, de râşniţa nelipsită din inventarul cu care se pornea în băjenie, în refugiu: „Se puneau râşniţa şi putina cu brânză în car, […]
Modelul exemplar de întemeiere a adăpostului (casa copilului, casa, satul, statul) este baterea rituală numită de popor bătutul parului sau bătutul stâlpului. Parul este un axis mundi, imagine a împerecherii Cerului patern cu Pământul matern. Această practică magică care îşi are originea în mişcarea de du-te-vino a reflexului sexual este legată de întemeierea adăpostului sufletului […]
În concepţia oamenilor de altădată, casa copilului se întemeia, ca oricare alt adăpost (casă, sat, stat), după un scenariu ritual care cuprindea, printre altele, descoperirea locului favorabil întemeierii, de obicei prin vânătoarea rituală (oraţia de nuntă descrie peripeţia mirelui plecat la vânătoare), întemeierea adăpostului prin actul bătutului parului sau stâlpului (actul nupţial), însufleţirea adăpostului creat […]
Mineiul de pe 1 septembrie glăsuieşte astfel: „Supărându-se fericitul (Simion, la care lumea se adunase ca să-l vadă) de o cinstire ca aceea şi de neodihnă, şi-a aflat un străin chip de scăpare din gâlcevile omeneşti. Pentru că a gândit să-şi zidească un stâlp şi pe dânsul să stea, ca aşa să nu poată cei […]
Până în secolul al XVIII-lea, curtea domnească şi Biserica foloseau ca an oficial pe cel biblic, care începea la 1 septembrie. La această dată, Biserica creştină celebrează pe Cuviosul Simeon Stâlpnicul, numit de popor Simion Stâlpnicul sau Stâlpnicul. Acestuia îi sunt dedicate mai multe credinţe cu semnificaţie calendaristică: „Se numeşte astfel fiindcă toată viaţa lui […]
Astăzi vom face referire, în avans, asupra unei sărbători pe care românii o respectă cu sfinţenie. Pe 29 august creştinii păzesc o zi de tristă aducere aminte: Tăierea Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul. În popor există numeroase legende despre Sfântul Ioan Botezătorul. O asemenea legendă îl înfăţişează pe Ioan ca pe un beţiv care se […]
La trecerea de la vară la toamnă, Calendarul popular păstrează amintirea morţii şi renaşterii Zeiţei-Mumă peste care Părinţii Bisericii creştine au suprapus moartea (Adormirea) şi naşterea Fecioarei Maria. Prin inversarea evenimentele care deschid şi închid viaţa Sfintei creştine, mai întâi moare (15 august) şi apoi se naşte (8 septembrie), Biserica creştină a preluat, de fapt, […]
Fecioara Maria apare în Panteonul românesc sub nume diferite: Sântămăria Mare (15 august), Sântămăria Mică (8 septembrie), Maica Precista, Precista Mare şi Precista Mică. Sântămăria Mare este cea mai îndrăgită divinitate feminină de către români. Este invocată de fete pentru grăbirea căsătoriei, de femei pentru uşurarea naşterii, de păgubiţi pentru prinderea hoţilor, de descântătoare pentru […]
Oamenii se puteau scălda în apa râurilor şi lacurilor într-o perioadă de timp bine precizată în Calendarul popular: era deschisă de Sângiorz (23 aprilie) şi închisă de Schimbarea la Faţă sau Probejenie (6 august). În acest interval de o sută şi cinci zile spălau şi femeile rufele şi lâna oilor la râu. Tradiţia spune că […]
Tragerea brazdei de plug în jurul vetrei satului a fost o practică magică obişnuită pentru apărarea simbolică a aşezărilor, cetăţilor şi statelor. O legendă a Antichităţii romane spune că „Gloria întemeierii Romei revenindu-i lui Romulus, acesta a trecut imediat la fapte, trăgând o brazdă în jurul Palatinului. Pământul aruncat afară simboliza zidul cetăţii, brazda şanţul […]
Sărbătoarea din Calendarul ortodox din 6 august, Probejenia sau Schimbarea la Faţă marca în Calendarul popular hotarul între vară şi toamnă. La Probejenie se spunea, în unele zone, că începe călătoria berzelor, stârcilor şi a altor păsări migratoare. De acum, frunza codrului îşi schimbă culoarea, iarba încetează să crească, apele se răcesc şi sunt „spurcate” […]
Ziua de 1 August este închinată Sfântului Mucenic Macabei care ar fi fost prins şi ars de păgâni într-un cuptor încins de flăcări. În această zi oamenii stropeau cu agheasmă grădinile şi livezile, sfinţeau la biserică spice de grâu, le scuturau în podul palmelor şi amestecau boabele cu sămânţa pe care urma s-o semene toamna, […]
Sântămăria Mare este prefaţată de unul dintre marile posturi de peste an,care începea la 1 august (împuiatul Urşilor) şi se încheia la 15 august (Sântămăria Mare). La Probejenie (6 august), cea mai însemnată sărbătoare din timpul acestui post, este dezlegare de peşte. Abundenţa fructelor, legumelor şi zarzavaturilor de la sfârşitul verii şi începutul toamnei uşurează […]
Focul aprins prin frecarea unor lemne uscate la urcarea oilor la stână care se menţinea nestins până la Sântilie, uneori până la coborârea oilor de la păşunile alpine, se numea foc viu. Arzând, se credea că acesta distrugea agenţii malefici, mistuia relele din preajma stânei şi ţinea în frâu vrăjitoarele răspunzătoare de toate necazurile şi […]
Pantelimon sau Pintilie Călătorul, frate cu Sântilie, este o reprezentare mitică a cărei zi de celebrare (27 iulie) este un important hotar în scurgerea timpului calendaristic. Acum se spunea că se întoarce crugul Cerului spre toamnă şi iarnă, că păsările, în special berzele (cocostârcii), se strâng stoluri pregătindu-se pentru plecare în ţările calde, iar cerbul […]
Hora Sântiliei era un obicei prenupţial la miezul verii pastorale, când ciobanii coborâţi de la stâne îşi „băgau drăguţele în joc“. Intrarea unei fete în joc, în prezenţa obştii săteşti, era un prag obligatoriu pentru ca aceasta să poată fi peţită în vederea căsătoriei. Fetele neintroduse în joc la Sântilie aveau să privească hora de […]
Opârlia este reprezentarea mitică a Panteonului românesc care provoacă incendii şi arsuri pe corp dacă nu i se prăznuieşte ziua la 23 iulie. În Moldova şi Dobrogea, Opârlia se numea Foca şi pedepsea cu incendii, arşiţă solară şi grindină oamenii care nu-i respectă ziua. Ea a preluat numele sfinţilor Foca pomeniţi de preoţi în biserici […]
Luna a şaptea a calendarului este dedicată lui Iulius Caesar, reformatorul unui calendar roman care cuprindea zece luni. Iulie este perioada când se înregistrează cele mai ridicate temperaturi, se coc şi se recoltează lanurile de grâu, motive pentru care poporul a numit-o şi luna lui Cuptor. Calendarul popular cuprinde mai multe sărbători şi obiceiuri dedicate […]
Sărbătoarea se mai numeşte şi Fântăniţa sau Vinerea Scumpă. Întotdeauna se ţine într-o zi de vineri. Nu întâmplător, această zi, exceptând duminica, era socotită de români, după creştinare, cea mai importantă a săptămânii. Personificată într-o bătrână bună, adesea sfântă, Vinerea era considerată protectoarea femeilor căsă¬torite, ajutându-le la naştere, la căsătoria fetelor şi purtând de grijă […]
Marțea a treia de după ziua de Paște mai era cunoscută, în vechime, și sub numele de Răpotinul țestelor. Sub denumirea aceasta exotică se ascunde o sărbătoare străveche din ciclul postpascal, sărbătoare cunoscută mai ales în sudul României şi sub alte denumiri, precum: Ropotimul, Repotinii, Cerina sau Ziua ţestelor. Cuvântul „repotin” ar proveni din latinescul […]
Prin popor se povesteşte că Domnul Iisus, înviind din morți în ajunul acestei săptămâni, a luminat toată lumea. Pe de altă parte, tot poporul este cel care explică denumirea acestei săptămâni deosebite prin faptul că acum „toate se luminează, adică încep să înflorească și să se înnoiască”. Evident, mai toate zilele săptămânii sunt serbate, două […]
Am selectat pentru astăzi o tradiție a românilor din timpul sărbătorilor pascale – hora de Paști. O vom afla prin cuvintele așternute pe hârtie (în cartea “Lumea satului – Târpeștii de altădată”, Editura “Nona”, Piatra-Neamț, 1998) de Nicolae Popa, vestitul meșter și rapsod popular din Târpești, cel care ne transmite peste timp, în versuri, imaginea […]
Încondeiatul este o tehnică de înfrumusețare a oului jertfit (spart) de Paști cu motive zoomorfe, antropomorfe, fitomorfe. Tehnologia populară prin care oul devine substitut divin și operă de artă, cuprinde mai multe faze de lucru: alegerea ouălor proaspete, de găină sau de rață, prin scufundarea lor în apă (ouăle proaspete cad la fund, în timp […]
Oul este substitutul divinităţii primordiale care este înfrumuseţat prin vopsire şi încondeiere în Săptămâna Patimilor, pentru a fi jertfit şi mâncat sacramental în ziua de Paşte. Izvoare istorice şi arheologice certe atestă că, înainte de Hristos, a existat obiceiul de a se face cadou ouă colorate la marile sărbători sezoniere, în special la Anul Nou. […]
Potrivit creştinilor, pe 25 martie Arhanghelul Gavril i-a vestit Fecioarei Maria că a fost aleasă de Dumnezeu să dea naştere Mântuitorului Hristos. în calendarul popular sărbătoarea aceasta se mai numeşte şi Blagoviştenia. O altă denumire din popor era Ziua Cucului. Cucul, perceput ca încarnare a strămoşului mitic, pasăre cu un pronunţat substrat erotic, anunţa sosirea […]
Profesorul şi publicistul Gheorghe RADU s-a născut pe 23 februarie 1950, la Ruginoasa, Neamţ. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Iaşi (1974). A fost profesor la Şcoala Generală din Boghicea, Neamţ, apoi, a lucrat la Arhivele Naţionale, unde a fost încadrat ca arhivist, la Direcţia Judeţului Bacău, până în 1981. Apoi a fost […]
Năvalnicul, o specie de ferigă cu frunze mari, lanceolate, care creşte prin păduri şi terenuri stâncoase, este invocat de vrăjitoare în farmecele de dragoste. Planta este folosită şi în medicina populară pentru prepararea unor leacuri de vindecare a rănilor, vătămăturilor, tusei, tuberculozei. Culegerea Năvalnicului de dragoste cuprinde mai multe secvenţe rituale: descoperirea locului unde creşte; […]
Limba română face distincţie între adăposturile sufletului situate deasupra pământului în care se intră şi se iese pe poartă, pe uşă (locuinţă, biserică, cetate medievală) şi adăposturile din pântecele Pământului şi al vieţuitoarelor în care se intră şi se iese pe gură (gura beciului, gura peşterii, gura metroului), gârlici (intrarea bordeiului), gaură (gaura şarpelui, şoarecelui). […]
În aceste zile e vremea în care, conform obiceiului împământenit de veacuri, creştinii aşteaptă mersul preotului cu vestirea sărbătorii de Bobotează. Acesta este precedat de copii, care anunţă îi sosirea strigând pe la porţile gospodarilor: „Chiralesa, chiralesa!” Termenul provine din limba greacă şi este folosit de români de mai multe secole, pe când slujbele din […]
Luna lui Brumar Aşa cum îi indică numele, noiembrie este a noua lună dintr-un vechi calendar cu început de an la 1 martie. Denumirile populare ale lunii anunţă timpul căderii brumelor groase şi promoroacei (Brumar; Brumarul Mare, Promorar) sau vremea fermentării şi limpezirii vinurilor în butoaie (Vinicer; Vinar). În sate începeau acum şezătorile şi se […]
Stânca este un bloc de calcar, formând, ca structură şi ca vârstă, continuarea spre nord a sinclinalului Ceahlăului, adică zona Bicaz – Bistricioara – Poiana Teiului, Capul Obcinii – Piatra Cornului. Înainte de formarea lacului, şoseaua din lungul Bistriţei mergea pe partea dreaptă a râului prin Călugăreni şi Ceahlău. Acum trece peste viaduct pe la […]
Aflăm, prin intermediul culegătorului Jean Nicolaescu, care a publicat în 1922 legenda de faţă că, demult, de la începutul lumii, Dumnezeu umbla pe pămînt şi ca să nu-i fie urât, lua şi pe Sfântul Petre cu el. Într-o iarnă, mergeau amândoi printr-o câmpie. Şi cum mergeau ei aşa, hop, un şerpuleţ înaintea lor, îngheţat în […]
De la etnologul Simion Florea Marian avem o legendă cu tâlc, aşa cum sunt mai toate legendele populare. Se spune că la începutul Lumii, atât gângăniile, cât şi gujuliile (viermii) îi necăjeau aşa de tare pe oameni că acestora nu o dată le era lehamite chiar şi de viaţă din pricina lor. De la un […]
Cele două Sântămării încadrează calendaristic Anul Nou biblic (1 septembrie), presupusa Facere a Lumii (5508 î.H.). De altfel, multe dintre trăsături specifice Anului Nou biblic sunt preluate de Sântămăriile româneşti. Peste o mare sărbătoare din preajma echinocţiului de toamnă, dedicată morţii şi renaşterii unei zeiţe preistorice, Părinţii Bisericii creştine au suprapus Naşterea Născătoarei şi Pururea […]
Frumusețea și tâlcul legendelor populare împletite, de-a lungul timpului, cu firul roșu al fiecărei sărbători le dă consistență și le îmbracă în straiele specifice ale acestui pământ, astfel că, un eveniment a cărui anvergură trece de granițele teritoriilor locuite de români, capătă matricea stilistică a spațiului mioritic. De asemenea, se remarcă și aspectele utilitare ale […]
Sântilie, zeul focului şi al soarelui din Panteonul românesc, este identificat cu Helios din mitologia greacă şi cu Gebeleisis din mitologia geto-dacă. Sub influenţa creştinismului, acesta a preluat numele şi data de celebrare ale Sfântului Prooroc Ilie (20 iulie). La Sântilie, miezul verii pastorale, se organizau pe munţi vestitele Nedei şi Sântilii. Sântilie este o […]
În trecut, ciobanii alcătuiau grupuri sociale de 15-20 de oameni, desprinse şi izolate de comunităţile săteşti, care trebuiau să facă faţă tuturor vitregiilor naturii. Cunoştinţele lor despre meteorologia, astronomia, etnobotanica, medicina populară erau impresionante. Viaţa singuratică a păstorilor, legată mai strâns cu natura înconjurătoare decât cu oamenii de la poalele munţilor, se întrerupea brusc la […]
